In improbabilitatea în care va citi asta, vreau să menționez de acum că nu retrag nimic. Mă simțeam cam rău și am fost solicitată să vin repede-urgent să fur o mireasă. Vă mulțumesc pentru încrederea că mai prompt (rutier) decât mine nu se există, nu vă mulțumesc pentru nașpetea de mireasă pe care mi-ați băgat-o în mașină. Așa. Am așteptat 30 minute să se hotărască mireasa să fie furată, că nu dorea să nu știe fra-su unde o ducem. Stai liniștită, nu’ș cu ce a fost mituit mirele să te ia, dar, furată fiind, oricine te-ar fi adus înapoi! Time to be honest. Mirele n-a fost mituit, este și el un nasol care îmi ajunge mie (eu sunt scunda, cred) undeva la nas. Mireasa fiind și mai scundă și, oricum, grasă. Dacă nu mi-ar fi jenă de amicul care m-a rugat să fur balabusta, aș fi postat din multitudinea de poze pe care aparatul, vomând, mă ruga să nu le mai fac. Bine că v-ați luat, acum aveți o scuză să nu mai ieșiți din casă o lună (de miere). Vă rog să o folosiți! Și, dacă vreți un copil, sfătuiesc sincer să adoptați. Există șanse reale să iasă mai frumos și mai deștept decât combinația dintre voi! Admit că sunt revoltată, se presupunea că miresele ar trebui să fie cele mai frumoase, cele mai cu moț, cele mai îhhh. Asta nu era cu moț, dar mi-a pus mie nervii pe moațe, și înainte și după ce am furat-o. Și a mai și trebuit să par entuziastă, din “obraz” pt amicul năpăstuit care se nimerește să fi fost coleg cu nevasta. Mireasă isterică n-am mai văzut, dar una din prietenele ei a avut curaj să se manifeste, și a zis: „Eu nu am de ce să mai merg, mergeți voi” după ce albă-ca-zăpada-și-proastă-ca-Granada a binevoit să urle la alea care încercau, încă, să o suporte.
Bleah!
Publicat in data de 03.05.10, in sectiunea TEXTE |
Don’t remind me