…dar nici nu muncesc.
Aş dormi o viaţă, ca să mă trezesc mai odihnită pentru următoarea. Bucureştiul încă mai are locuri unde costă 3 RON un ceai şi unde te mai poţi duce noaptea, la orice oră. Am noutăţi pe care nu le mai scriu, am descoperit oameni, spaţii, atitudini. Totul mă trage înainte, fără frâne, pe o pantă la capătul căreia mă aşteaptă un perete.
Orice altceva am încercat până acum mai contează doar ca experienţă, cunoaştere. Un nod de creştere. Am crescut.
Publicat in data de 23.12.09, in sectiunea Cultura / Media / Muzica, TEXTE |
si mie-mi place nemunca. si gandesc rar… dar si cand gandesc, nimic nu zic. la fel si cu munca: stau ce stau, dar si cand m-apuc de treaba, nimic nu fac.
la multi ani!