Calibra

Am sa scurtez povestea, ca să mă rezum la esenţial. Pentru că acum 2 zile am ieşit de la job la 4 dimineaţa, trebuia să am o bucurie. Colega mea, D., venise cu maşina prietenului ei… “jucăria”  era un Opel Calibra de 204 hp… Ce mi-a plăcut: în primul rând, pe la 04:30, D., cu mutra ei blondă şi inocentă, făcea drifturi impresionante pe Trafic Greu. Am ajuns prin Alexandru Obregia, unde am preluat eu maşinuţa. Din a 2-a in a 3-a am schimbat abia la 90 kmh, şi aş fi putut să schimb şi mai sus, fiindcă nu părea că se supără (maşina, nu colega). Pe la Unirii, când am luat şi eu o curbă mai curajoasă, am primit şi vestea bună: “mergi mai încet, că nu găsesc talonul, iar asigurarea e oricum expirată de vreo lună“. Afacere amuzantă: lângă unul din semafoarele de la 13 Septembrie, mai e montat un stâlp cu  un semn de prioritate. Stăteam la semafor, iar stâlpul cu panoul a fost mişcat atât de tare de vânt, încât am crezut că o să cadă pe noi. Şi pentru că aflasem că nu există acte pentru maşina pe care o conduceam eu, am rămas acolo până s-a făcut verde; n-aş fi vrut să explic unui poliţist de ce am trecut pe roşu, cu o maşină “incognito”. Calibra trage impresionant (cel puţin faţă de Avensisul cu care mă mişc eu), e scurtă (da, ştiu că se ştie asta), fâşneaţă, controlabilă şi are cutia cam rigidă. Frâna, însă, putea fi ceva mai “avansată”. M-a forţat să iau distanţe mai lungi de frânare, în anumite situaţii. Asta, oricum, în condiţiile în care o conduceam prima dată şi nu am trecut de 130 kmh (80 kmh în câteva curbe). Deci dacă vedeţi o blondă foarte supărată într-o Calibra neagră, garantez pentru ea. Aş aplauda-o şi cu picioarele, pentru ce drifturi face. Cu toată lipsa de modestie, însă, eu m-am strecurat mai mult cu ea. Vin de pe o maşină mult mai lată, iar cu asta mică intram peste tot pe unde considera D. că nu am loc. Practic, ocupă doar puţin mai mult decât o jumătate de bandă. Mi-a plăcut.

Publicat in data de 31.10.09, in sectiunea TEXTE |