Cum se Fura de la Athenee Palace Hilton

Trebuie sa mentionez ca sunt dispusa sa sustin in instanta veridicitatea a ceea ce urmeaza sa povestesc.

Iesisem de la job si am hotarat sa ma mai plimb prin locuri cunoscute, asa ca am luat Bucurestiul la “pedale” ceva timp. Pe Georges Clemenceau (o straduta cu sens unic, paralela cu Calea Victoriei), am vazut doi indivizi, imbracati specific personalului de bucatarie (camasa alba, pantaloni gri), iesind din incinta Hotelului Hilton (pe acea “rampa” care e acolo), cu camasile umflate in mod neobisnuit, si tinandu-se cu mainile de poale. I-am urmarit cu privirea aprox. 30 m, pana la locul unde aveau parcata masina cu nr de inmatriculare B-24-WEB, un Ford de culoare bleumarin, model mai vechi, si jante atipice. Au urcat amandoi in masina, pe locurile din fata, si au inceput sa scoata de sub camasi diverse produse, pe care sa le puna pe bancheta din spate si intre scaune. Am asteptat sa reintre in hotel, prin aceeasi cale de acces, privindu-i atent, ca sa ii pot recunoaste; apoi m-am uitat in masina lor si am constatat ca stimabilii facusera mai multe drumuri, pentru ca tot ce era acolo nu ar fi incaput sub camasi la un singur “transport”. Am apelat la receptia hotelului, unde am fost indrumata sa vorbesc cu Cristi si Iulian. Am constatat ca in hotel se desfasura o nunta, de unde probabil proveneau si produsele furate. Initial i-am povestit lui Cristi, am mers cu el la auto B-24-WEB si a constatat personal ce se afla in interior. Am revenit in receptie, unde am completat un formular “Incident Report” (probabil au considerat ca voi gasi un impediment faptul ca formularul nu e in romana?), pentru care mi s-a refuzat oferirea unui numar de inregistrare. Mi s-a spus doar sa las date de contact (am lasat numarul de telefon in partea de sus a formularului). In timp ce ma aflam in receptie si asteptam o solutionare, unul dintre cei doi actori principali a trecut prin hol. I l-am indicat lui Cristi, care m-a asigurat ca va “vorbi cu el” si ca “voi fi sunata daca va fi nevoie de interventia mea”. Sunt ferm convinsa de reaua vointa a personalului cu care am intrat in contact, si care ma indreptateste sa intuiesc o colaborare cu cei doi hoti pe care i-am surprins. Accesul in incinta, prin acea poarta de acces din Georges Clemenceau, se face pe baza de cartela, pe care personalul de la bucatarie nu o detine. Cel mai probabil, unul sau mai multi angajati sunt la curent cu furturile de la nunti (si, poate, nu numai de la nunti). Pe formularul Incident Report am specificat ca doresc sa fiu informata de masurile luate in vederea sesizarii pe care am facut-o, cu unic scop de a sti ca nu mi-am pierdut degeaba cateva ore din viata, si ca vom avea cu doi hoti mai putin in Bucuresti. Refuz sa cred ca in Grand Hotel Hilton nu exista camere de supraveghere care sa fi surprins macar o parte din desfasurarea infractiunii descrise de mine.

Avand in vedere costurile unei sindrofii la Hilton, consider jenant pentru un brand atat de mare sa angajeze si sa “acopere” astfel de personal, acceptand, tacit, furtul din buzunarul celor care au platit pentru orice altceva decat a fi pagubiti.  Daca va gadila ideea unei nunti la Hilton, ar fi bine sa va ganditi de doua ori inainte de a-i contracta.

Maine (adica nu azi!, in ciuda orei la care scriu) voi incerca sa contactez managementul restaurantului, pentru rezultate concrete. Acestea fiind spuse, la 6 dimineata, cu nervii electrizati si lipsita de orice speranta de MAI BINE pentru mediul in care traim, imi urez “Noapte Buna”!

NOUTATI:

Am vorbit cu Head Security de la hotel, care era la curent cu incidentul si toate datele in detaliu, foarte interesat sa rezolve problema. Ma  bucur ca mai exista si astfel de oameni, am apreciat promptitudinea lui si, de ce n-as recunoaste, stilul de conversatie. Cei doi au fost identificati si se va solutiona luni, in momentul in care managementul va decide ce masuri vor fi luate impotriva lor.

Publicat in data de 11.10.09, in sectiunea City View, TEXTE |