Sa presupunem discipoli, sa presupunem maestri si sa presupunem adevaruri. Din pozitii umane, adevarul reprezinta raportul dintre perceptia umana asupra realitatii si realitatea in sine. Conform legii lui Cooke, cand trebuie sa iei o decizie, cantitatea de informatie relevanta pe care o ai la dispozitie este invers proportionala cu importanta deciziei. Adevarul trebuie sa implice si cunoasterea. Discipolul, confuz si ciufulit, are nevoie ca maestrul sa descopere in el capacitatea de a se autodepasi. Recompensa pentru detinerea acestui potential e speranta ca, intr-o zi, va sti.
Discipolul are incredere in maestru, in masura in care indoiala (chiar si indoiala de sine) este principiul fundamental al actului de invatare, de acumulare (si nu afirmare!) de cunoastere. Initierea presupune supunere, insa discipolul care se umileste este pierdut. Renuntarea la orgoliu este un act necesar, dar exista o granita a demnitatii care nu trebuie trecuta. Ideile maestrului nu sunt copiate, ci filtrate prin sine, printr-o ratiune distincta. Armonia este greu de atins, pentru ca elevul nu-si poate depasi maestrul. El i se poate alinia, sau isi poate alege un maestru urmator, pentru incorporarea altor si altor principii.
Totusi, discipolul nu se poate indeparta. Indepartarea ar aduce uitare sau ura, ambele improprii pentru starea de cunoastere. Caderea este unica, un discipol (de)cazut nu mai poate deveni, la randul lui, Maestru. Alegerea maestrului este cea mai dificila etapa. In cele din urma, el nu este decat un intermediar. Si el este om, deci supus greselii. Venerarea e un act exagerat. Multumirea este mult mai potrivita.
Alegerea Maestrului, in secolul XXI, este cea mai dura incercare. Fariseismul pare a fi un produs contemporan, flagel al sindicatelor de Maestri mierosi, quasi-docti si avari. Sistemele de invatare, bazate pe absenteism si plagiat, vor duce la arta. Arta somnului spiritual.
Publicat in data de 13.08.09, in sectiunea TEXTE |