Şueta, cuvânt derivat din franceză, a fost, la origini, o pălărie cu voal. A apărut, prima dată, în secolul pălăriilor de paie şi al doamnelor gureşe. Pălăria a fost, la început, dreaptă şi a aparţinut Madamei de Pompadour, dar apoi a furat-o Gavroche şi a purtat-o câteva zile prin burta elefantului de lemn. Astfel, ea a devenit puţin şuie şi boţită.
Tot în franceză, aceea a anteriorilor noştri, exista o expresie: “C’est chouette!”. Varianta românească a venit în forma: “ce michteaux!”. Apoi a fost transcrisă fonic de vreun Prutean zelos şi a ajuns la noi aşa cum o cunoaştem. “Şue”. Fără “i”, pentru că nu dorim a da tărie pronunţiei. Daca îi intrebăm pe tinerii de astăzi, vom afla că şueta, ca specie, este inevitabil folosită de pensionare la ceaiuri. În afară de zahăr cubic, la ceaiuri se punea şi (de) o şuetă. În timp, ar fi putut deveni gen literar, dar doamnele preferau să traiască scrisorile în oral. Scrisul cu pana devenise incomod, din cauza brăţărilor.
Ţiganii au transportat (cu ghiocul), din spatiul slavo-dacic nedefinit, un alt model de discuţie socială, numit “bârfă”. El a înlocuit şueta, spre deliciul metropolelor originate pe banca de la poartă. Ceaiul a fost înlocuit cu produse Turabo sau variante la plic. Iar scrisul a dispărut.
?ueta, cuvânt derivat din francez?, a fost, la origini, o p?l?rie cu voal. A ap?rut, prima dat?, în secolul p?l?riilor de paie ?i al doamnelor gure?e. P?l?ria a fost, la început, dreapt? ?i a apar?inut Madamei de Pompadour, dar apoi a furat-o Gavroche ?i a purtat-o câteva zile prin burta elefantului de lemn. Astfel, ea a devenit pu?in ?uie ?i bo?it?. Tot în francez?, aceea a anteriorilor no?tri, exista o expresie: “*C’est chouette!*”. Varianta româneasca a venit în forma: “ce michteaux!”. Apoi a fost transcris? fonic de vreun Prutean zelos ?i a ajuns la noi a?a cum o cunoa?tem. *”?ue”*. F?r? “i”, pentru c? nu dorim a da t?rie pronun?iei. Dac? îi intreb?m pe tinerii de ast?zi, vom afla c? ?ueta, ca specie, este inevitabil folosit? de pensionare la ceaiuri. În afar? de zah?r cubic, la ceaiuri se punea ?i (de) o ?uet?. În timp, ar fi putut deveni gen literar, dar doamnele preferau sa tr?iasc? scrisorile în oral. Scrisul cu pan? devenise incomod, din cauza br???rilor. ?iganii au transportat (cu ghiocul), din spa?iul slavo-dacic nedefinit, un alt model de discu?ie social?, numit “bârf?”. El a înlocuit ?ueta, spre deliciul metropolelor originate pe banca de la poart?. Ceaiul a fost înlocuit cu produse Turabo sau variante la plic. Iar scrisul a disp?rut.
Publicat in data de 07.08.09, in sectiunea CZ |