Cu oamenii limitaţi nu poţi purta decât conversaţii limitate. Cu oamenii pe care îi citeşti a fi unlimited, tinzi să faci planuri care, ulterior, şochează. Totuşi, un geniu impresionează prin simplitate, naturaleţe şi orientare. Tipul perfect este agresiv ideologic, bland uman, antic conceptual şi ferm plan. Frumuseţea lui stă în potenţial şi independenţă. Trăsătura incontestabilă a unei supuneri către geniu e actul de a te lăsa sufocat, din două puncte oarecare, până când conştiinţa se dilată suficient cât să-l asimileze şi pe celălalt, în loc de oxigenul care îţi lipseşte. Aş vrea să mă conving că încă suntem tineri, că sursele de energie sunt în fiecare, dar adevărul e că ne hrănim unii din alţii , transformându-ne constant, crescând interior ca Feţii Frumoşi asociaţi şi Cosânzenele răzgâiate. Frontoanele societăţii privesc chiorâş şi reabilitat toată desfăşurarea de stigmate pe care ni le alocăm. Cu timpul, toţi ne ispăşim tinereţea.

De fapt, nimeni nu se făcea că nimic. Era, pur şi simplu, pentru că existase din ‘99, când primul cârd de ciocănitoare îi zburase mai abil din toc. Patratul bermudelor (iradiate acolo-de-unde-era-el) devenea atemporal numai când scria despre Chinezi, despre Pisicu şi despre Despina.

Chinezii = popor de oameni mulţi, buni şi muncitori

Pisicu = carnivor blând şi expresiv, urmare tacită a altui suflet

Despina Skili = o vecină tăvălită

Ce ştim despre universul calm-apologetic? Avem un personaj cu tendinţe de culpabilitate, care strănută des şi fumează 12-15. Se înroşeşte când e îndrăgostit, şi obţine plăceri carnale din salate.  Sanctificarea i-a venit în urmă cu patru ani, odată cu factura la lumină. Aura îl costase mult, dar şi mai multă trudă avea să-l înece, odată cu mustirea transparentă a ideilor de pace.

Persoanele inapoiate transmit un defect genetic banal. Acest defect este slabirea dramatica a simturilor esentiale, vazul si auzul. Cercetatorii din Berceni, aripa Parc, au descoperit ca persoanele inapoiate simt nevoia sa vorbeasca tare si sa poarte culori tipatoare, lucru care ii face pe ceilalti sa-i ocoleasca. Nu ii putem suspecta de lipsa de bun simt, ci ajungem direct la drama sanatatii lor.

Pentru exemplificare, am gasit 2 foto pe Blogu’ Stefaniei Czeller:

Paradoxul este ca aceste defecte s-ar putea remedia prin educatie, pe care acestia o refuza cu obstinatie (rimeaza?), desi le este oferita gratuit. Pentru alte asigurari si servicii medicale oricum nu au platit niciodata.