Ca tradiție, primirea sau oferirea cadourilor este de mult un simbol de “bai, imi pasă!”. Cu toate astea, mi-e greu să încadrez un cadou la ”cel mai frumos”, indiferent dacă l-am primit sau oferit. Pot să-l aleg pe cel mai util primit (pentru mine) și, probabil, pe cel mai apreciat pe care l-am oferit. Acum vreo 3 ani, când mașina îmi era îngropată în zăpadă, am primit o lopată multifuncțională Fiskars. Am făcut triplu biceps cărând-o un singur etaj pe scări; mi-a plăcut, însă, gestul și utilitatea lui (adaug și calitatea lopeții, care e un fel de SF tehnologic în lopătăraie). Mi-am scos vehicula de sub nămeții sub care o îngropase ADP-ul sector 4 când a curățat strada. Și i-am trimis un gând bun celui care mi-a facilitat operațiunea.

Dintre cadourile oferite… cred că a fost cel mai apreciat ex-PC-ul meu Pentium 2, pe care l-am dăruit unui copil orfan, crescut de o bunică optimistă care încerca să-l întrețină cum putea. L-am văzut zâmbind sincer când l-am învățat să joace Hospital, un joculete în care trebuia să-ți administrezi un spital. Pistruiatul meu de 10 ani încerca să construiască un sistem sanitar mai bun.

Imaginea PC-ului vesel vine de la http://phbba.wordpress.com/.

Dacă o viață, realmente o viață, poate fi considerată cadou, atunci Mura, rott-ista mea, a fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am oferit. Mi-am oferit apropierea de un câine cu adevărat drept, bun, atent, cald și blând. Mi-am dăruit, prin asumarea responsabilității asupra ei, cele mai frumoase momente din viață. Am iubit-o, dăruindu-mi sentimentul că lumea e mai bună, că exista cineva, nu ”o ceva”, care exprimă zilnic ”Hello, sunt aici, oricând!”

“Daca vrei sa-ti cumperi lenjerie intima viziteaza magazinul online SevenSins!”